Frunzele
Toamna spre amurgul zilei copacii arunca frunzele in amintire,
In parcuri sumbre si pustii pe banci unde nu mai stau demult copii,
Ele acopera pamantul si iarba verde ce-o sufla vantul,
Acopera frumos mormitele unde s-au adunat regretele,
Si capetele noastre plecate,ingandurate,intunecate.
Strazile de mult uitate de inocenta si pacate,
Frunzele zboara usor,linistitor aduc o ploie de sezon,
Ne aduc si amintiri uiatate si o melancolie-n noapte.
Coboara pe pamantul ud de-o ploaie dintr-un cer carunt,
Totul este acoperit de frunzele ce ne-au soptit,
Un galben ce ne-a astupat ranile care au schimbat,
O lume oarba care moare in urma unui apus de soare.
